Fitopreparatele pot fi utilizate cu succes în tratamentul unor dereglari de ciclu menstrual cum ar fi dismenoreea, ameno- sau oligomenoreea, tulburarile din menopauza, sindromul premenstrual, cefaleea/migrena asociata menstruatiei sau mastodinia.


Daca fitoterapia afectiunilor ginecologice datorate unui dezechilibru hormonal apeleaza la plante medicinale traditionale cum ar fi mueselul, coada oricelului, salvia, suntaoarea, melisa, valeriana, iarba gâstelor, reventul european, care de fapt, actioneaza toate pe siptome colaterale si nu pe imbalanta propriu-zis, în ultimele trei
decenii, cercetrile farmacologice i clinice au demonstrat eficienta terapeutica si a altor produse, mai mult sau mai putin exotice; este vorba, mai ales, de Cimicifugae rhizomae, Vitex agnus castus, Trifolium pratense si Glycine max care, sub forma extractelor se prelucreaza în preparate farmaceutice care se adreseaza tratamentului unor disfunctii hormonale la femei.


la preparatele ce contin hormoni de sinteza, fiind utilizate în combaterea tulburarilor care apar în climacterium având, în plus fata de estrogeni, avantajul ameliorarii eficiente si a simptomelor psihice care însotesc frecvent fenomenele mentionate.
Izoflavonele din Soja hispida (sin. Glycine max ) si Trifolium pratense, intens studiate, reprezint si ele o alternativa la terapia de substitutie hormonala, în timp ce pentru Vitex agnus castus s-a documentat si dovedit un efect direct de inhibare a
secretiei de prolactina, fiind prescris în sindromul premenstrual (PMS) si mastodinie.
Fitomedicamentele obtinute din aceste produse vegetale prezint o tolerana foarte buna, nefiind grevate de efectele adverse cunoscute pentru hormonii de sinteza, din care motiv, utilizarea lor în terapeutica este tot mai frecventa.


Unele componente din extractele plantelor mentionate a fi utilizate astzi în tratamentul afectiunilor ginecologice cu determinism hormonal prezint o structura chimica asemantoare estrogenilor, fapt care ar putea explica, în parte, succesul practic
al unor astfel de medicamente.

Toleranta buna a unui fitomedicament se datoreaz faptului ca nu administram o singura substanta activa, ci un fitocomplex, care actioneaza în organism printr-o multitudine de mecanisme (actiune multitarget) si ca efectul devine evident abia dupa 2-4 saptamâni de tratament.

Domenii de indicatie ale produselor vegetale utilizate în tratamentul afectiunilor ginecologice functionale, hormon-dependente

Produsele obtinute din plante medicinale au ca principale domenii de indicatie: metro- si menoragiile, dismenoreea, amenoreea si oligomenoreea, sindromul premenstrual si mastodinia, tulburarile de menopauza si, ca o expresie peste timp a acesteia, preventia instalarii unei osteoporoze precoce, a aterosclerozei, a afectiunilor cardiovasculare, în general.

În cazul anomaliilor de ciclu, produsele vegetale prescrise nu intervin, de fapt, în dereglarea hormonal existent, ci mai curând combat simptomele care caracterizeaza disfunctia.

Ca anomalii de ciclu sunt considerate:

  • amenoreea, întelegând prin aceasta lipsa menstruatiei; ea apare frecvent la sportivele de performana, femei anorexice etc.;
  • oligomenoreea, care se caracterizeaz prin menstruatii rare, cu un interval al ciclului > 35 zile;
  • polimenoreea cu menstruatii frecvente, determina o scurtare a ciclului < 25 zile;
  • hipermenoreea, caracterizat de menstruatii abundente, în timp ce acestea sunt cantitativ foarte reduse în hipomenoree;
  • menoragia menstruatia fiind prelungita (>7 zile) si abundent, iar metroragia, care se refer la situatia în care apar sângerari în afara menstruatiei;
  • dismenoreea caracterizata prin menstruatii dureroase secondate de tulburari vegetative, iar în cadrul acesteia se disting dismenoreea primara, fara cauze organice, care apar la fetele si femeile tinere, si dismenoreea secundara, care are la baza modificari organice.

In plus, acestor domenii de indicatie li se adauga:
– Sindromul premenstrual (PMS) si mastodinia, precum si
– menopauza si osteoporoza asociata acesteia.

Dependent de diagnostic, masurile fitoterapeutice ce pot fi luate în considerare în scop profilactic sau terapeutic sunt diferite si totusi, cel putin în parte, asemanatoare.
Astfel, în cazul menoragiilor i metroragiilor se poate apela exclusiv la fitoterapie doar în cazul formelor usoare, cele medii sau grave fiind supuse, dupa diagnosticare, unui tratament hormonal, acesta fiind sustinut doar adjuvant, cu fitopreparate.

Sursa foto: marnys.ro