Medicaţia specifică în anxietate

Noțiuni generale de anatomie și fiziologie

Pacienții care suferă de depresie și anxietate socială au ceva în comun, și anume, prezintă modificări structurale anormale în creierul lor ce pot fi observate cu ajutorul tehnicilor de imagistică.  Cercetările în domeniu vorbesc despre scăderea secreției de serotonina,noradrenalină si uneori de dopamină, iar RMN-ul funcțional poate arăta zonele disfuncționale.

Cercetatorii Dr. Youjin Zhao si coautorul Dr. Su Lui au reușit să descopere similarităti după ce au scanat cu ajutorul RMN-ului creierul a 37 de persoane ce sufereau de depresie, 24 de persoane cu anxietate sociala si 41 de persoane fără nicio afecțiune. S-au uitat după diferențe în substanța cenușie a creierului, focusându-se pe grosimea cortexului cerebral, un strat gros de țesut alcătuit din neuroni si care se ocupă de cea mai mare parte a prelucrării informațiilor creierului.

Studiile au descoperit că indivizii suferinzi de depresie și anxietate socială prezentau similarități si diferențe structurale în stratul gros din cortex. Unele modificări interesau grosimea țesutului neuronal, si altele subțierea acestuia. De exemplu, ambele afecțiuni medicale prezentau diferențe la nivelul rețelelor de ațentie dorsală si centrală în creierul uman în comparație cu normalitatea. Aceste două rețele cuprind regiuni ale creierului care ajută la stabilirea a ceea ce acordăm atenție și la concentrarea asupra bogăției de stimuli din jurul nostru.O altă zonă a cortexului, cortexul insular, o regiune importantă pentru percepție și conștientizare de sine, părea, de asemenea, mai groasă atât în cazul pacienților cu depresie, cât și al pacienților cu anxietate sociala comparativ cu cei de control (sănătoși).

Anxietatea

Definiție

Anxietatea, din punct de vedere semiologic, reprezintă frica fără obiect.

Etiologie

Anxietatea ca stare emoţională este tranzitorie, determină o stare dezagreabilă care poate fi adaptativă prin anticiparea semnalelor ameninţătoare sau maladaptative, dar fără a avea o bună definire a ameninţării.

Simptomatologie

Această stare este descrisă de pacient ca tensiune, panică, groază, nervozitate, teamă sau îngrijorare. Anxietatea este adesea descrisă ca având un număr de componente: o somatice: tremor, spasme, senzaţii cald sau rece, greaţă, diaree, uscăciunea gurii, scăderea libidoului, palpitaţii, senzaţie de apăsare în piept;

cognitive: hipervigilenţă, proastă concentrare, confuzie, teama de a pierde controlul sau de a nu înnebuni, gânduri catastrofice;

comportamente: expresie înfricoşătoare, iritabilitate, imobilitate sau nelinişte, hiperventilatie 

perceptive: depersonalizarea, derealizarea, hiperestezia.

Clasificare

Atacurile de panică sunt episoade de paroxisme ale stării de anxietate. Pacienții relateză o senzaţie bruscă de teroare, frica de a nu înnebuni, de a nu muri, sau de a-și pierde controlul; pacienţii experimentează de asemenea simptome somatice induse de anxietate (în special cele legate de moarte iminentă). 

Atacurile de panică asociate cu alte tulburări de anxietate sunt declansate de situaţii specifice (ex. situaţiile sociale declanşează atacul din tulburările de anxietate socială), în timp ce atacurile de panică  aparţinând tulburării de panică apar spontan şi în mod regulat.

Anxietatea ca trăsătură de personalitate se referă la patternul de tip anxios prezent de-a lungul vieţii.

Anxietatea flotantă reprezintă persistenţa stării anxioase fără o cauză determinată.

Anxietatea situaţională – apariţia anxietăţii este legată de ocazii specifice sau stimuli externi.

Anxietatea străină – este o formă ce apare la copii și este determinată de prezenţa străinilor sau a unor situaţii străine.

Anxietatea de performanţă (trac sau anxietate de test) este o stare intensă de anxietate care apare înaintea şi în timpul realizării performanţei (testare, prezentare la o conferinţă, interviu pentru serviciu, interviu psihiatric).  

 Fobia se referă la o frică iraţională şi un comportament de evitare secundar ei. În fobiile specifice, stimuli specifici determină o frică persistentă şi iraţională (iraţional înseamnă că frica excesivă este comparată cu situaţii din viaţa reală şi nu este datorată experienţelor anterioare la acelaşi stimul). Uneori termenul de fobie este folosit cu sensul de aversiune pentru toate genurile.

Tipuri de fobii

• agorafobia – frica de spaţii deschise sau aglomerate (ex. pieţele publice),  teama de a părăsi un loc sigur
• aichmofobia-  frica de ace sau obiecte ascuţite – ailurofobia (elurofobia, felinofobia)- frica de pisici – algofobia – frica de durere.
• acrofobia (altofobia) – frica de înălţimi.
• amathofobia- frica de praf
• androfobia- frica de bărbaţi
• anthropofobia- frica de oameni sau societate 
• anuptafobia- frica de a sta singur
• afenfosmfobia (chiraptofobia)- frica de a fi atins 
• apifobia- frica de albine
• arachnefobia (arachnofobia) – frica de păianjeni
• asymmetrifobia- frica de lucruri asimetrice
• automysofobia- frica de a fi murdar
• bibliofobia- frica de cărţi
• botanofobia- frica de plante
• cancerofobia – frica de cancer
• catagelofobia- frica de a fi ridiculizat
• cibofobia, sitiofobia – frica de alimente 
• clinofobia- frica de a se culca 
• decidofobia- frica de a lua decizii
• dementofobia- frica de a nu înnebuni
• demofobia- frica de mulţimi
• dermatosiofobia (dermatofobia, dermatopathofobia)- frica de boli de piele
• dipsofobia- frica de a bea 
• dromofobia- frica de a trece strada
• equinofobia- frica de cai
• erotofobia- frica de a face sex sau de întrebări cu privire la sex 
• erythrofobia (erytofobia, ereuthofobia) – frica de roşu/de îmbujorare/de înnroşire
• herpetofobia- frica de reptile sau de lucruri înfricoşătoare.
• gamofobia- frica de a se căsători
• genofobia- frica de sex
• gerascofobia- frica de a îmbătrâni
• glossofobia- frica de a vorbi în public
• hamartofobia- frica de a păcătui
• hexakosioihexekontahexafobia- frica de nummărul 666
• hippopotomonstrosesquippedaliofobia- frica de cuvinte lungi 
• homofobia- frica de identitate, monotonie sau de homosexualitate sau de a deveni homosexual
• hypengyofobia (hypegiafobia)- frica de responsabilitate
• insectofobia (entomofobia) – frica de insecte
• isolofobia- frica de singurătate, de a fi singur
• katagelofobia- frica de ridicul
• laliofobia (lalofobia)- frica de a vorbi
• maniafobia- frica de nebunie
• microbiofobia (bacillofobia)- frica de microbi 
• musofobia (murifobia)- frica de şoareci
• noctifobia- frica de noapte
• nyctofobia- frica de întuneric sau nopte 
• obesofobia (pocrescofobia) – frica de creştere în greutate.
• ochlofobia- frica de mulţimi de oameni
• panofobia (pantofobia)- frica de tot
• parasitofobia- frica de paraziţi
• paraskavedekatriafobia- frica de ziua de vineri 13
• triskaidekafobia- frica de numărul 13
• parthenofobia- frica de virgine sau fete tinere
• pathofobia- frica de boală
• peniafobia- frica de sărăcie
• fobofobia- frica de fobii
• pupafobia – frica de păpuşi/marionete
• scabiofobia- frica de scabie
• social fobia- frica de a fi evaluat negativ în situaţii sociale 
• sociofobia- frica de societate sau de oameni în general
• technofobia- frica de tehnologie
• thanatofobia sau thantofobia- frica de moarte sau de a muri
• theofobia- frica de dumnezeu sau de religie
• traumatofobia- frica de rană sau de a se răni
• venustrafobia- frica de femei frumoase

Diagnostic Tulburarea de anxietate este un diagnostic ce poate fi pus de un specialist și care necesita un tratament adecvat și adaptat nevoilor fiecărei persoane in parte.

Uneori, anxietatea poate apărea din cauza anticiparii evoluției unei boli sau din contra, a incertitudinii evoluției. Acesta poate apărea alteori, că un efect standard al medicatiei pentru o anumită boala acută sau cronică.

Benzodiazepine, azapirone (ex. buspirone, zopiclone)

Indicații: tulburări anxioase, insomnie, sevraj alcoolic (mai ales delirium tremens), sevraj la barbiturice, sindrom organic cerebral (agitație în demență), akatisie cauzată de antipsihotice, crize comițiale, tulburări musculoscheletale

Contraindicații relative: tulburare depresivă (cu excepția situațiilor când sunt administrate ca tratament adjuvant alături de alte medicamente), istoric de abuz de medicamente sau alcool, sarcină, alăptare.

Mecanisme de acțiune: 

• benzodiazepinele: potențează legarea GABA de receptorii săi, determinând scăderea activității neuronale;

buspirona: agonist parțial a receptorului 5-HT tipul 1A.

Metabolizare: la nivel hepatic

Excreție: la nivel renal

Utilizarea rațională a anxioliticelor

• anxioliticele maschează sau micșorează simptomele, fără a le trata;  benzodiazepinele:
  • trebuie folosite pentru perioade limitate (săptămâni) pentru a se evita dependența;
  • au efecte similare, alegerea bazându-se pe timpul de înjumătățire, metaboliți și calea de administrare;
  • se administrează o dată sau de două ori pe zi;
  • dozele se scad treptat în săptămâni/luni pentru că pot determina simptomatologie de sevraj: o sevraj la doze mici: tahicardie, hipertensiune, panică, insomnie, anxietate, tulburări de memorie și de concentrare, tulburări de percepție;

o sevraj la doze mari: hiperpirexie, crize comițiale, psihoză, exitus.

• se recomandă evitarea consumului de alcool datorită riscului deprimării SNC;
  • se utilizează și pentru sedare, relaxare musculară, sevraj alcoolic, catatonie;
  • Efecte secundare:
    • SNC: somnolență, tulburări cognitive, reducerea coordonării motorii, tulburări de memorie, dependență fizică, dezvoltarea toleranței;
    • dozele mari sunt rareori fatale;
    • combinarea cu alte medicamente este mai periculoasă și poate determina exitus.

• Buspirona
  • nu        induce             sedare,             de             aceea             poate   fi             preferată benzodiazepinelor;
  • nu afectează pragul convulsivant;
  • nu interacționează cu alcoolul;
  • nu induce relaxare musculară;
  • este utilizată în tulburarea anxioasă generalizată;
  • debutul acţiunii apare în 2 săptămâni;
  • efecte            secundare:             neliniște,          nervozitate,             efecte extrapiramidale.

Anxiolitice mai frecvent utilizate

Benzodiazepine

Acțiune lungă

• clonazepam (Rivotril) 1.5-2.0 mg/zi; este indicat în akathisie, anxietate generalizată, prevenirea comițialității, tulburare de panică;
• diazepam 5-40 mg/zi; indicat în anxietate generalizată, prevenirea comițialității,  relaxare muscular;
• flurazepam 15-30 mg/zi; indicat în insomnia. Acțiune scurtă
• alprazolam (Xanax) în medie 0,5-2 mg/zi; indicat în tulburarea de panică (există și comprimate oro-dispersabile pentru administrare sublinguală cu efect foarte rapid);
• lorazepam 2-6 mg/zi; indicat în anxietate generalizată, insomnia;
• oxazepam 30-120 mg/zi; indicat în anxietate generalizată, insomnia;
• temazepam 15-30 mg/zi; indicat în insomnia;
• triazolam 0,125-0,5 mg/zi; induce somn rapid, dar și insomnie de rebound.

Azapirone 

• buspirone (Buspar) 20-60 mg/zi; indicat în anxietate generalizată;
• zopiclone (Imovane) 7,5 mg/zi; indicat în insomnie;

Antagonist benzodiazepinic – flumazenil

• Se utilizează atunci când se suspectează administrarea unei doze mari de benzodiazepine
• Mecanism de acțiune: antagonist competitiv al benzodiazepinelor