Incapacitatea aparatului respirator de a asigura schimburile gazoase adecvate la nivelul membranei alveolocapilare , respectiv aportul de oxigen si eliminarea CO2. Efectul va fi scaderea presiunii partiale a oxigenului in sangele arterial, PaO2 sub 60mmHg , deci apare HIPOXEMIA.
- Tipul I: HIPOXEMIE (PaO2<60 mmHg) + NORMO/HIPOCAPNIE (PaCo2<40 mmHg)
- Tipul II: HIPOXEMIE (PaO2<60 mmHg) + HIPERCAPNIE (PaCo2>45 mmHg)
Mecanismele hipoxemiei:
- Scăderea concentrației de oxigen din organism
- Hipoventilația alveolară
- Alterarea raportului ventilație-perfuzie, zone pulmonare ventilate dar neperfuzate, ceea ce duce la embolie pulmonară.
- Defecte de difuziune
- Șuntul intrapulmonar
Semne clinice de hipoxemie și hipoxie
- Semne respiratorii: hiperventilație cu tahipnee
- Semne cardio-circulatorii: HTA, tahicardie, creșterea debitului cardiac, extremități reci, transpirații profuze, cianoză
- Semne SNC: oboseală și alterarea capacității mentale, inițial debut cu agitație, ulterior comă.
Analiza sângelui arterial:
- pH= 7,4 (+- 0.02)
- PaO2= 90 mmHg (+-5 mmHg)
- SaO2 = 96%
- PaCo2 = 40 mmHg (+- 2 mmHg)
- HCO3 = 24-27 mmol/l
Semne clinice de hipercapnie:
- Semne respiratorii: hipoventilație;
- Semne cardio-circulatorii: răspuns adrenergic ( tahicardie, creșterea contractilității), vasodilatație periferică, vasoconstricție pulmonară, acidoza determină scăderea contractilității miocardice;
- Semne SNC: alterarea progresivă a stării de conștiență, vasodilatație cerebrală.
Tratamentul insuficiența respiratorii:
- Eliberarea căilor aeriene:
- Aspirare secreții traheobronșice;
- Pipe oro-faringiene;
- Manevre de dezobstrucție a căii aeriene;
- Traheostomie;
- Fibrobronhoscopie;
- IOT;
- Bronhodilatatoare și mucolitice
- Oxigenoterapia:
- Beneficiu: ameliorarea transportului de oxigen la nivel tisular, evitarea ischemiei miocardice, scăderea travaliului musculaturii respiratorii, evitarea hipertensiunii pulmonare;
- Indicații: afecțiuni însoțite de hipoxemie, hipoxemie, pacient cu risc de hipoxemie
Insuficiența respiratorie tip ½, afecțiuni cardiace, astm bronșic, anemie severă, intoxicații, hipotensiune arterială.
- Canula nazală: tub lung, binazal, introduși în narine sau în rinofaringe; fluxul de gaz utilizat este 1-4l/min;
Avantaje: sistem simplu, cost mic, pemite fonația și alimentația bolnavilor;
Dezavantaje: FiO2, obstruarea prin secreții, risc de leziune a mucoasei nazale cu epistaxis, distensie gastrică cu regurgitare;
- Masca facială: flux > 5l/min, trebuie adaptată formei și mărimii feței pacientului..
Avantaje: sistem simplu, fără risc de epistaxis, costuri mici, se poate utiliza și la cei cu obstrucție nazală;
Dezavantaje: interferă cu alimentația, hidratarea și expectorația;
- Masca cu balon rezervor: funcționează ca un rezervor de O2, pot fi cu reinhalare parțială sau fără reinhalare;
- Masca Venturi: concentrații fixe de oxigen la fluxuri >40l/min
- Efectele secundare ale oxigenoterapiei:
- iritarea și uscarea mucoasei căilor aeriene superioare,
- efecte toxice pulmonare prin producerea de radicali liberi de O2
- atelectazie de resorbție: apare în prima oră de adm. O2 100%
- Distensia gastrică și favorizarea regurgitării;
- La pacienții cu hipercapnie cronică – agravarea hipoxiei;
- La prematuri: fibroplastie retrolenticulară (opacifierea cristalinului)
- Leziuni de decubit, epistaxis.
Suportul ventilator
Poate fi invaziv (IOT) sau noninvaziv (ventilație pe mască facială)
Intubația oro-traheală – indicații
- IR severă PaO2<60mmHg, SpO2<90%, PaCo2 > 55mmHg
- Travaliu respirator excesiv;
- Alterări ale stării de conștiență cu deficit de protecție a căilor respiratorii;
- Oprire cardio-respiratorie;
- Stări de șoc;
- Recuperare postoperatorie și postanestezică prelungită
- Hipertensiune intracraniană
- Transportul unui pacient instabil cu risc de deteriorare;
Ventilația mecanică controlată – parametri
- Volum curent: 6-8 ml/kg
- Frecvența respiratorie: 10-12/min
- Raport I/E = 1:2
- Fracție inspiratorie de oxigen FiO2 = 0.5
- PEEP 5 cm H20
